Oraşul Ştefăneşti, judetul Botoşani, este situat în extremitatea nord-estică a ţării şi se învecinează la nord cu comuna Ripiceni, la est cu Republica Moldova, la sud cu comuna Românesti, iar la vest cu comuna Durnesti.
Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul comunei Ştefăneşti este situat în partea de est – sud-est a Depresiunii Jijia-Başeu, subdiviziune a Câmpiei de Nord a Moldovei. Relieful are un aspect vălurit cu interfluvii comunale, separate prin vaile râurilor Prut şi Başeu.
Caracteristicile fizico-geografice ale peisajului acestei regiuni sunt proprii unei câmpii deluroase de silvostepă. Ele sunt determinate de o alcătuire geologică relative simplă, proprie Platformei Moldoveneşti, cu pături de roci moi, uşor înclinate spre sud – est.
Din punct de vedere geostructural, sectorul corespunzător lacului de acumulare de pe Prut (din amonte de Stânca – Costeşti) aparţine, în întregime, Platformei Moldoveneşti unirigidă, cratogenizată în a doua jumătate a Proterozoicului. Ea are o grosime de câteva sute de metri, fiind formată din roci sedimentare care nu au fost afectate de mişcări plicative.
Evoluţia şi alcătuirea geologică, relativ simplă, a teritoriului acestei regiuni nu a favorizat apariţia unor resurse subsolice prea variate. În lungul văii Prutului, se întâlnesc, totuşi, roci sedimentare folosite de multă vreme ca materiale de construcţie, ca materie primă pentru unele industrii, precum şi ape minerale care ar putea fi valorificate în scopuri terapeutice.
Dintre rocile sedimentare care prezintă interes economic amintim calcarele bugloviene, nisipurile, gipsurile, argilele şi marnele.
Deşi, din punct de vedere al reliefului, regiunea studiată se integrează părţii de nord a Câmpiei Moldovei; ea prezintă totuşi, o serie de trăsături aparte, datorită, în întregime, în valea Prutului (figura 3). De fapt, este vorba, în mare, doar de versantul drept, uşor înclinat sau în trepte, al acestei văi importante, încadrat spre vest de înălţimi ce depăşesc 200 m.
Transformarea reliefului iniţial s-a făcut ca urmare a interacţiunii dintre condiţiile unei tectonice moderate de platformă şi a alcătuirii litologice, predominant argiloasă, pe de o parte, respectiv, a denudaţiei influenţate de succesiunea climatelor mai umede şi mai uscate, cu nuanţe subtropicale, arctice sau temperat continentale din pliocen si cuartenar, pe de altă parte. Ea a fost asa de intensă încat, astăzi, nu se mai păstrează nimic din suprafaţa acestei câmpii maritime iniţiale.
Relieful actual al interfluviilor înalte din vestul şi nordul-vestul regiunii, are un caracter sculptural, derivate găsindu-se mult mai jos decât suprafaţa câmpiei maritime sarmaţiene.
Prutul, împreună cu afluienţii săi şi cu procesele de fasonarea versanţilor, au constituit factorii principali de modelare a reliefului. Iniţial, Prutul şi-a sculptat valea în depozitele friabile argilo-nisipoase ale câmpiei maritime. Concomitent cu ridicarea epirogenetică a regiunii si cu retragerea spre sud a apelor marine, valea s-a adâncit din ce în ce mai mult. Analizând evoluţia văii Prutului din acest sector, observăm că terasele, inclusiv cele superioare, trec, succesiv, când pe dreapta, când pe stânga văii.
Concomitent cu adâncirea văii Prutului s-au dezvoltat şi văile afluienţilor săi din acest sector, creându-se condiţii favorabile pentru intensificarea proceselor geomorfologice de pantă (surpări, alunecări, eroziune
Înainte de înfiinţarea lacului de acumulare Stânca – Costeşti, nu au existat staţii meteorologice, existând doar posturi pluviometrice (Ştefăneşti – Ripiceni), iar caracterizarea climatică se realiza pe baza datelor meteorologice înregistrate la Avrămeni, Dorohoi si Botoşani.
La aproximativ zece ani de la înfiinţarea Barajului Stânca – Costeşti, în imediata vecinătate a acestuia, în 1984, se înfiinţează staţia meteorologică la Stânca, la altitudinea de 110 m.
Din punct de vedere climatic, teritoriul pe care este situat lacul de acumulare, aparţine zonei de climă temperat-continentală.
1. Temperatura
Temperatura aerului constituie un element climatologic principal a cărui variaţie are urmări asupra elementelor care caracterizează clima unei regiuni. Din anul, 2001, în staţia meteorologică din amplasamentul acumulării se realizau măsuratori din 6 in 6 ore, media acestora reprezentând temperatura medie zilnică.
Temperatura medie anuală a aerului, înregistrată la staţia meteorologică Stânca, între 1990 – 2007, este de 9,6.°C.
Trecerea de la sezonul rece la cel cald şi de la sezonul cald la cel rece se realizează prin salturi ale temperaturii aerului (de la luna februarie la martie, temperatura aerului creşte cu 2,7 °C, de la martie la aprilie, cu 6 °C sau descreşte cu 2,1°C de la noiembrie la decembrie).
În lunile de iarnă, valoarea maximă a fost de 9,1°C , înregistrată în februarie 2002, însă s-au înregistrat şi valori maxime mult mai inferioare acesteia, -5,0 °C, în luna ianuarie a anului 1996.
În lunile de primăvară, au loc salturi importante ale mediilor maxime de la 8,9 °C în luna martie, la 22,1 °C în luna mai, diferenţa fiind de 13,2 °C.
În lunile de vară, diferenţa mediilor maxime este mai mică, de aproximativ 4 °C, iar lunile de toamnă sunt caracterizate, din punct de vedere termic, asemănător cu cele de primăvară.
Cea mai ridicată temperatură înregistrată la staţia meteorologică Stânca în perioada 2001 – 2007 a fost înregistrată pe 2 iulie 2003 (36,4 °C), temperaturi ridicate înregistrându-se şi în ceilalţi ani, dar inferioare celei din 2003.
2. Precipitaţiile
Precipitaţiile atmosferice sunt prezente sub forma valorilor lunare caracteristice:
– total lunar;
– maxim lunar pentru 24 de zile;
– numar de zile cu precipitaţiile din fiecare lună.
Cele mai bogate precipitaţii se înregistrează în perioada mai – iulie, minimile înregistrându-se în timpul iernii. În perioada 2003 – 2006, cantitatea medie a precipitaţiilor, înregistrată la staţia meteorologică Stânca, a fost de 37,7mm, media lunară cea mai mare aparţinând lunii iulie, cu valoarea 90,1mm, iar cantitatea medie lunară cea mai mică de precipitaţii a fost consemnată în luna februarie, având o valoare de 8,1mm.
3. Vânturile
Acestea înfluenţează atât temperaturile, cât şi precipitaţiile, deplasările maselor de aer, generând variaţii ale valorilor tuturorelementelor climatice.
În această regiune, vânturile au o viteză medie de 3,3m/s; cea mai accentuată viteză medie a vânturilor s-a înregistrat pe direcţiile dominante (nord-vest şi sud-est). Cea mai mare viteză ating vânturile în anotimpul de iarnă şi în cel de primăvară, când dinamica este mai activă ca urmare a creşterii valorilor gradienţilor barici orizontali. Valorile medii maxime ale vânturilor oscilează în jur de 6m/s.
Apele lacului de acumulare au ameliorat mult climatul zonei înconjuratoare prin moderarea regimului temperaturii şi umezelii aerului, prin repartiţia mai uniformă în timp a cantităţilor de precipitaţii, pe seama coborârii nivelului de condensare şi frânarea proceselor convective, prin instalarea unei circulaţii locale a aerului.
Vegetaţia este reprezentată de şleauri de luncă de stejar (Quercus robur) şi de fag (Fagus sylvatica), zăvoaie de salcie (Salix alba), plop negru (Populus nigra) şi răchitiş, suprafeţe restrânse de stufărişuri, tei (Tilia alba, Tilia cordata, Tilia argentata), terenuri agricole (culturi de cereale),sfecla de zahăr – Beta vulgaris şi floarea soarelui -Helianthus annuus.